Schimbul de verighete in ziua nuntii

Schimbul de verighete in ziua nuntii si purtarea verighetelor tot restul vietii reprezinta obiceiuri care par a-si avea originile in cele mai indepartate timpuri.

Schimbul de verighete este o frumoasa traditie care provine inca din Egiptul Antic. Vechii egipteni credeau ca exista la degetul al treilea al mainii stangi o vena, Vena Amoris, adica Vena Iubirii, care duce direct la inima.
Verighetele erau din material textil (canepa) si simbolizau unirea inimilor. Mai tarziu, romanii au adoptat obiceiul, dar au inovat facand inelele din fier pentru a simboliza forta legaturii dintre soti.
Prin Evul Mediu britanicii au inlocuit fierul cu aur, accentuand durabilitatea si puritatea, verigheta fiind astfel, in mod traditional, din aur, simbol al puritatii, durabilitatii si prosperitatii in acelasi timp.
Astazi purtam verighetele pe al partulea deget al mainii stangi sau degetul inelar, obicei instaurat de Biserica, care a acceptat ritualul verighetei, acordandu-i insa o semnificatie crestina. Asta se intampla prin secolul al XVII- lea.
Asa dar, verigheta trece pe rand pe primele trei degete, odata cu rostirea Sfintei Treimi, in final fiind asezata pe al patrulea deget, in timp ce se rosteste Amin.
In cazul miresei, verigheta ar trebui sa inlocuiasca inelul de logodna o data cu savarsirea casatoriei sau, dupa alte obiceiuri, mireasa le poate purta dupa nunta pe amandoua.